ECOURI DIN TENEBRE, Editura Crux 2016

 

Când zgomote ciudate răsună în miez de noapte: ciocănituri în ziduri, trosnete, gâlgâit ca de apă prin ţevi goale, scârţâitul treptelor sub paşii cuiva nevăzut… Când uşile se trântesc singure, ferestrele se deschid fără vreo răbufnire de vânt şi filele unei cărţi uitate pe masă se răsfoiesc de la sine… Când ceşti şi pahare se fac ţăndări pe podea, lămpile se clatină ca la cutremur, statuete cad de pe rafturi, scaune se rostogolesc prin văzduh, sertare ţâşnesc din dulapuri şi sticle explodează…

Lucrurile neînsufleţite pornesc atunci vânătoarea de oameni, mâini nevăzute se întind să-i apuce, iar spirite rătăcite, răzbunătoare ori geloase prind glas, cerându-şi viaţa înapoi. Fiindcă cei plecaţi în veşnicie se întorc câteodată – aşa cum i-am cunoscut, şi în acelaşi timp alţii: făpturi stranii, imprevizibile, pe care cealaltă lume şi-a pus inexorabil pecetea.

Morţii rătăcesc printre noi – uneori ca nişte umbre sau contururi de ceaţă, alteori tulburător de reali. Şi dacă, deschizând uşa unei camere ne înfiorăm de o răcoare nefirească, dacă auzim, vedem şi simţim ce nu poate fi, înseamnă că nu am păşit doar într-o altă încăpere, ci într-o dimensiune a existenţei unde noi suntem străinii.